În ultimii ani ai tot auzit, fie prin reclamele producătorilor, fie pe la prietenii pasionați de automobile, despre mașinile hibride. Dar care e treaba cu aceste hibride și cum funcționează ele? O să iau pe rând întrebările și-ți răspund la ele ca data viitoare să știi și să poți duce mai departe discuțiile apărute la cafea.
Mașinile hibride nu au apărut recent. Ele au debutat chiar la scurt timp după apariția celor cu motoare cu combustie, adică undeva la începutul secolului trecut. Doar că, cele cu motoare cu ardere internă au pus stăpânire pe public, iar acesta le-a adoptat. Era modernă a mașinilor hibride a apărut undeva la finalul anilor '90, odată cu lansarea pe piață a lui Toyota Prius. Desigur, au existat și alți producători care au venit cu mașini similare, însă Prius a fost modelul care a prins la public.
Acum, pe lângă Prius, mai există alte câteva zeci de modele care sunt echipate cu sisteme hibrid. Nu ți le voi enumera aici pentru că nu are niciun rost, dar o să-ți spun în continuare de câte feluri sunt și cum funcționează ele.
Hibrizii sunt de mai multe feluri. O să auzi în reclame de mild-hybrizi, de full-hybrids sau de plug-in hybrids. Practic, acestea sunt tipurile de sisteme hibrid pe care le întâlnești astăzi cel mai des în industria auto.
Cea mai banală formă de hibridizare este mild-hybrid. Practic, alături de motorul cu ardere internă, producătorii au instalat un starter-generator electric care ajută motorul diesel sau pe benzină în anumite situații: la pornirea de pe loc, la o apăsare mai puternică a accelerației. Un mild-hybrid nu va funcționa niciodată doar electric.
A doua formă de hibrizare se numește, mai nou, full-hybrid. Folosește atât un motor pe benzină, cât și un motor electric. Spre deosebire de un mild-hybrid, un full-hybrid va putea merge 100% electric. Nu pe o distanță foarte mare, pentru că bateria integrată este mică. Dar are un avantaj: bateria nu trebuie încărcată de la o sursă exterioară de curent. Ea se încarcă în timpul mersului, fie de la motorul pe benzină, fie atunci când frânezi.
Unul dintre cele mai complexe sisteme hibrid de propulsie este cel plug-in hybrid. Motorul electric instalat de producător este unul puternic, iar bateria are o capacitate mai mare. Prin urmare, un plug-in hybrid, prescurtat PHEV, va putea rula 100% electric pe o distanță mai mare. În medie, un PHEV modern poate parcurge circa 50 de kilometri cu o singură încărcare. Bateriile pot fi încărcate de la o priză exterioară, însă acestea sunt reîncărcate și de motorul pe benzină sau în timpul frânării, la fel ca la un full-hybrid.
Totuși, un PHEV va fi mai greu (bateria+motorul electric) și aduce atât plusuri, cât și minusuri din ambele lumi (mașini cu motoare termice și mașini electrice). Totodată, complexitatea sistemului face ca prețul final al mașinii să fie mai mare decât cel al uneia cu motor pe benzină cu performanțe comparabile. Totuși, datorită anumitor programe guvernamentale (în cazul României, programul Rabla Plus), prețurile acestor PHEV-uri mai pot să scadă cu câteva mii de euro.
Odată cu apariția mașinilor electrice, a apărut și o categorie aparte de hibrizi. Se numesc mașini cu Range Extender. La bază, ele sunt modele electrice, adică mașini pe care le încarci ca să mergi. Totuși, pentru a compensa o autonomie mai mică oferită de baterii, producătorii au instalat și un motor cu ardere internă cu capacitate cilindrică mică. Rolul acestuia este de generator și nu va pune niciodată roțile în mișcare. În schimb, acesta va produce energie electrică pentru motorul electric.